Acţiunea se petrece în conacul familiei Larin, la Petersburg, în secolul al XIX-lea
ACTUL I
Tabloul I
Larina şi doica Filipievna vorbesc în grădină despre întâmplări vechi, despre treburi gospodăreşti. Odată cu lăsarea serii, ţăranii care se întorc de la munca câmpului intră în grădina boierului, aducând un snop de grâu frumos împodobit, semn al recoltei îmbelşugate. Din depărtare se aude un zvon de clopoţei. Sosesc musafirii: poetul Lenski, logodnicul Olgăi, împreună cu Evgheni Oneghin, prietenul lui. După discuţia cu Oneghin, în sufletul Tatianei apare un sentiment de nelinişte, necunoscut până atunci.
Tabloul II
Târziu, după plecarea oaspeţilor, Tatiana veghează în dormitorul ei. Amare gânduri şi dulci visări i se împletesc în suflet. Învingându-și timiditatea, tânăra fată se hotărăşte să-i scrie o scrisoare lui Oneghin, în care îşi destăinuie sentimentele. Câte trăiri şi emoţii redă ea în scrisoare! E şi o declaraţie de dragoste, şi un vis înaripat, şi o frică ascunsă, dar şi o speranţă... Se zoreşte de ziuă. Apare doica, căreia Tatiana îi încredinţează scrisoarea pentru a o transmite lui Oneghin.
Tabloul III
În pădurea de lângă conac ţăranii culeg mure şi cântă. Tatiana nu-şi mai găseşte locul. Sufletul ei se zbuciumă. Ce va crede Oneghin despre ea? Iată că cel aşteptat îşi face apariţia. Obişnuit cu viaţa uşuratică a Petersburgului, Oneghin răspunde cu o răceală calculată sentimentelor curate ale tinerei fete. Dragostea şi căsătoria nu sunt pentru el. Ea nu şi-ar găsi fericirea, iar el s-ar plictisi repede. Tatiana îl ascultă cu sufletul îndurerat.

ACTUL II
Tabloul IV
În casa familiei Larin e zarvă mare. E ziua de naștere a Tatianei şi cu acest prilej se dă un bal la care, printre alţi invitaţi, se află şi Lenski cu Oneghin. Tatiana îl mai iubeşte pe Oneghin, în ciuda speranţelor risipite cu atâta neîndurare. Vrând să-l pedepsească pe Lenski pentru plictiseala pe care i-o produce serata, Oneghin începe să-i facă, în glumă, curte Olgăi, logodnica poetului. Olga acceptă acest joc, care o amuză. În sufletul lui Lenski gelozia se aprinde tot mai tare. În încercarea nesocotită a lui Oneghin de a-l necăji, el vede trădarea din partea prietenului său. Scandalul izbucneşte şi, cu toate încercările celor din jur de a-i împăca, cei doi se vor duela.
Tabloul V
O dimineaţă de iarnă. Lenski şi secundantul său Zareţki îl aşteaptă pe Oneghin. Sfâșiat de presimţiri proaste, Lenski îşi aminteşte de zilele luminoase din viaţa sa şi de dragostea pentru Olga, dragoste ce s-a revărsat acum într-o cumplită durere sufletească. Însoţit de francezul Guillot, soseşte Oneghin. Foştii prieteni sunt cuprinşi de îndoială privind justeţea hotărârii lor... dar decizia a fost luată. Zareţki ordonă începutul duelului. Lupta este scurtă. Lenski, lovit de glonț, cade la pământ.

ACTUL III
Tabloul VI
Au trecut ani… Nefericit şi plictisit de viaţă, purtându-și pretutindeni melancolia, urmărit de imaginea prietenului ucis, Oneghin revine la Petersburg. Chiar în prima seară, el este invitat la un bal, unde îl întâlnește pe cneazul Gremin, venit împreună cu soţia sa. Oneghin este uluit de frumuseţea tinerei femei, care nu este alta decât Tatiana. Cneazul îi mărturiseşte lui Oneghin fericirea de care se bucură alături de această minunată fiinţă. Oneghin este prezentat Tatianei. După un schimb neînsemnat de cuvinte, Tatiana se retrage la braţul soţului ei. Ars de flacăra mistuitoare a patimii ce se naşte în suflet, atins în mândria lui de falsa indiferenţă a Tatianei, Oneghin îşi dă seama că liniştea şi nepăsarea lui obişnuită îl vor părăsi pentru totdeauna.
Tabloul VII
Retrasă în salonul ei, Tatiana citeşte scrisoarea înflăcărată pe care i-a trimis-o Oneghin. Clipele de visare în care trecutul dureros reînvie sunt întrerupte de sosirea lui Oneghin. Cu răsuflarea întretăiată de zbucium şi pasiune, el se aruncă la picioarele Tatianei. Cuvintele ei sunt necruțătoare. Sentimentul datoriei o determină să-l respingă. Deşi se iubesc, cei doi se despart pentru totdeauna.