Acţiunea se petrece într-un sat italian din Calabria, la sfârşitul sec. XIX
În faţa cortinei apare Tonio în costum de bufon. El aduce la cunoştinţa publicului ideea piesei ce va urma. Lacrimile şi suferinţele la care veţi fi martori sunt adevărate – exclamă Tonio – doar actorul iubeşte şi urăşte cu adevărat, căci aşa este firea omului. Cortina se deschide.

ACTUL I
În piaţa satului, ţăranii întâmpină cu bucurie o trupă de actori ambulanţi, din care fac parte Canio – directorul trupei, Nedda – soţia lui, Tonio - bufonul, şi tânărul Beppo. Cei patru aranjează scena pentru spectacol. Tonio încearcă s-o ajute pe Nedda, de care este îndrăgostit. Soţul ei intervine însă cu violenţă şi-l goneşte, prevenind-o totodată pe Nedda că la prima încercare de a-l înşela o va ucide. Rămasă singură, Nedda caută să uite groaza pe care i-au inspirit-o cuvintele soţului ei. Ea îşi aminteşte cu duioşie de vremea fericită a copilăriei, dar este din nou tulburată de Tonio care caută s-o convingă de sinceritatea sentimentelor lui. Nedda îl alungă. Tânăra femeie este îndrăgostită de Silvio, un ţăran din sat, care vine să-i propună să fugă împreună cu el. Pentru a se răzbuna, Tonio îi dezvăluie lui Canio dragostea ce o leagă pe Nedda de Silvio. Canio nu va reuşi însă să-i surprindă pe îndrăgostiţi. Prevenit de Nedda, Silvio fuge. Înnebunit de durere, Canio va fi nevoit să facă totuşi faţă reprezentaţiei anunţate. Umilit şi batjocorit va trebui să treacă peste durerea sa personală şi să râdă pentru a-i amuza pe spectatori.

ACTUL II
Sătenii aşteaptă cu nerăbdare începerea spectacolului. O dată cu ridicarea cortinei, toţi sunt prinşi de desfăşurarea acţiunii. Colombina, interpretată de Nedda, îşi aşteaptă amantul, pe Arlechin, a cărui voce se aude din depărtare. Colombina intenţionează să-şi părăsească soţul, Paiaţa, un rol jucat de Canio, pentru veselul Arlechin. Comedia care se apropie atât de tragic de conflictul real, din viaţă, duce până la paroxism durerea lui Canio.
Publicul, care la început se amuză, acum îşi dă seama că pe scenă se petrece o dramă adevărată. Înnebunit de gelozie, Canio îi cere Neddei numele amantului ei, ameninţând-o cu moartea. Nedda refuză. Silvio, care asistă la reprezentaţie, se îndreaptă în grabă pe scenă, pentr a o ajuta. E prea târziu. Canio şi-a ucis soţia. La rândul său, Silvio cade şi el străpuns de cuţitul lui Canio. Zdrobit de durere, Paiaţa se adresează spectatorilor îngroziţi: “Plecaţi acum, comedia s-a sfîrşit!”.