Actul I
Tabloul I
În sala de audienţe a palatului lui Riccardo, un grup de demnitari aşteaptă cu nerăbdare sosirea guvernatorului. Făcându-şi apariţia, Riccardo salută cu prietenie asistenţa. Printre cei care aşteaptă audienţă la contele de Warvick se găsesc şi adversarii lui Riccardo, necunoscuţi de el, Samuel şi Tom, care îi urzesc pieirea. Pajul Oscar îi prezintă contelui lista invitaţilor care vor lua parte la balul mascat de a doua zi. Riccardo este încîntat de faptul, că printre invitaţi va fi şi Amelia. Contele este îndrăgostit de Amelia – soţia lui Renato, secretarul şi în acelaşi timp prietenul său credincios.Contele este anunţat de sosirea judecătorului principal, care cere semnarea ordinului de exilare din oraş a bătrânei vrăjitoare Ulrica. Amuzat și totodată curios, Riccardo hotărăşte să-i facă chiar el o vizită bătrânei, deghizându-se în haine de pescar.
Tabloul II
Văgăuna vrăjitoarei. În faţa unei mulţimi de curioşi, Ulrika îl invocă pe Lucifer. Sosește guvernatorul travestit în pescar. Toate vrăjile ciudate îl fac mai degrabă să râdă, dar împins de mulțime, se retrage într-un ungher. Marinarul Silvano, dornic să-şi cunoască soarta, o roagă pe vrăjitoare să-i prezică viitorul. Ulrica îi spune că în curînd va fi avansat în grad şi va primi mulţi bani. Pentru a crea impresia că femeia este într-adevăr o bună prezicătoare, Riccardo, care a auzit profeţia, scrie în grabă pe un pergament ordinul de avansare şi-l strecoară neobservat în buzunarul marinarului, adăugând şi o pungă cu aur. Prezicerea vrăjitoarei s-a împlinit întocmai. Un lacheu o anunţă pe Ulrica că va primi în curând vizita stăpânei lui, o doamnă din înalta societate. Spre marea surprindere a lui Riccardo- ascuns în umbră- apare Amelia. Ea îi cere vrăjitoarei o băutură, care să o facă să uite dragostea pe care i-o poartă lui Riccardo. O asemenea băutură nu poate fi însă preparată decât dintr-o buruiană ce trebuie culeasă la miezul nopţii de la picioarele unei spânzurători de lângă marginea orașului.Riccardo a auzit însă totul. Fericit că Amelia îl iubește, își pune în gând s-o ocrotească în incursiunea ei nocturnă. Își fac apariţia demnitarii lui Riccardo. Fără a-şi îndepărta masca, guvernatorul îi întinde palma vrăjitoarei pentru a-i citi destinul. Ulrica refuză mai întâi, dar apoi, la insistenţele lui Riccardo, îi prezice o moarte apropiată, provocată de un prieten, acela căruia îi va strânge primul mâna. Apare Renato, care îl salută pe Riccardo şi necunoscând prezicerea, îi strânge mâna. Înveselit la culme de întorsătura lucrurilor, guvernatorul aruncă vrăjitoarei o pungă cu bani. Oracolul ei a dat greș, făcând o prezicere absurd. Deci nu are rost s-o exileze, din moment ce nu e o adevărată ghicitoare.
Actul II
Tabloul III
O câmpie pustie la marginea oraşului. Tremurând de groază, Amelia a venit să culeagă iarba magică ce creşte la piciorul spânzurătorii. Deodată, Amelia zăreşte în umbră o formă omenească. Nu e o fantomă, aşa cum crede la început, ci Riccardo care-i mărturiseşte dragostea sa. Cei doi îndrăgostiţi sunt întrerupţi de apariţia lui Renato, care a alergat într-un suflet să-şi avertizeze prietenul că e urmărit de conspiratorii care-i doresc moartea. Amelia își lasă repede voaleta să nu fie recunoscută de soț. Riccardo trebuie să se întoarcă în cea mai mare grabă la palat. Acesta acceptă, rugându-şi însă prietenul să o însoţească până la porţile oraşului pe misterioasa necunoscută care e de faţă, fără a încerca să afle cine e ea. Căpătând promisiunea lui Renato, Riccardo se îndepărtează. Grupul conspiratorilor conduşi de Samuel şi Tom, apare din urmă. Furioşi că au scăpat prada din mână ei doresc să afle identitatea femeii cu care guvernatorul s-a întâlnit la miez de noapte. La un moment dat, înțelegând intenția lor de a dezveli chipul doamnei, Renato își scoate arma. În scurta încăierare care are loc, Amelia se interpune între soțul ei și trădător. În această clipă, vălul îi cade de pe față. Renato rămâne ca lovit de trăsnet. Crezându-se înşelat, cuprins de ură şi mînie, Renato se alătură conspiratorilor.
Actul III
Tabloul IV
Cabinetul de lucru al lui Renato. Amelia încearcă cu disperare să-şi convingă soţul de nevinovăţia sa. Neînduplecat, Renato e decis să înece în sînge jignirea care i-a fost adusă. Resemnată, Amelia îl roagă să-i îngăduie o ultimă revedere cu fiul ei. Impresionat, Renato acceptă. Rămas singur, mînia i se potoleşte; o va ierta pe Amelia, dar cel care i-a tulburat liniştea va muri. Pentru a-i convinge pe Sam şi Tom, sosiţi în grabă, de hotărîrea pe care a luat-o, Renato arde în faţa lor raportul în care îi denunţa pe trădători. Numele celor trei este scris apoi pe trei bucăţi de hîrtie şi introdus într-o urnă. Amelia este obligată să tragă cu mîna ei din urnă numele celui desemnat să-l ucidă pe Riccardo. Cel ales este Renato. Pajul Oscar aduce lui Renato invitaţiile pentru balul mascat, care va fi ultima petrecere a lui Riccardo.
Tabloul V
În apartamentele particulare ale guvernatorului, Riccardo sfârşeşte de redactat actul prin care a hotărât expatrierea lui Renato şi a Ameliei. Astfel va lua sfîrşit lupat continuă între dragoste şi datorie. Sosește în mare grabă Oscar, care îi înmânează guvernatorului o scrisoare de la o necunoscută. Cea care îi scrise, nu era nimeni alta decît Amelia. Tânăra femeie îl imploră să nu se arate la balul unde îl aşteaptă moartea. Rîndurile ei râvnesc şi mai mult dorinţa lui Riccardo de a o revedea.
Tabloul VI
La bal, ascunşi în mulţimea care petrece fără grijă, Renato, Samuel şi Tom, aşteaptă cu nerăbdare sosirea guvernatorului. Oscar le descrie cu naivitate costumul stăpânului său. Riccardo nu întârzie să sosească. Amelia, întâmpinându-l, îl roagă cu lacrimi în ochi să părăsească de îndată balul. Riccardo însă nu se mai teme de moarte, nu-l mai interesează decât aceste ultime clipe trăite alături de ea. Mâine, atât ea cât și Renato vor fi departe.Luându-şi rămas bun, cei doi îndrăgostiţi se aruncă unul în braţele celuilalt. Renato, care urmărise scena, îl loveşte de moarte pe cel căruia îi fusese odinioară atît de credincios. Cu ultimele puteri, Riccardo ordonă gărzilor să-l elibereze pe Renato. Voința sa de pe urmă e ca Renato să fie lăsat liber, însă să afle că soția lui i-a fost credincioasă. Riccardo îşi dă sufletul, iertându-i pe toţi cei care i-au dorit răul și jură că dragostea sa pentru Amelia a fost neîntinată.