ACTUL I
Verona în zorii zilei. Oraşul doarme. Nu are somn doar Romeo, care îngândurat hoinăreşte pe străzile pustii. El este măcinat de visuri de dragoste.
Din casa Capulet îşi fac apariţia servitorii Gregorio, Samsonait şi Pietro. Din cealaltă parte a străzii, din casa Montaque- apar Baltasar şi Abramio. Servitorii caselor învrăjbite se privesc cu duşmănie, căutând temei pentru ceartă. Glumele sarcastice trec într-o gâlceavă, după care tinerii se încing, scot armele şi începe încăierarea. Unul dintre servitori este rănit. Benvolio, din familia Montaque îi desparte şi ordonă să termine încăierarea.
Apare şi Tybald, din familia Capulet. Neastâmpărat şi plin de ură faţă de Montaque, el este dornic de a se lua la harţă cu duşmanii săi. Iată un moment prielnic şi începe bătălia. Alarmaţi, din casele sale ies Montaque şi Capulet. Atmosfera se încinge. Întreg oraşul este agitat.Apare ducele de Verona, care ordonă imediat să fie lăsate armele. „Cine va începe lupta, va fi executat”, rosteşte ducele. Poporul, satisfăcut de ordinul ducelui se împrăştie.
Odaia Julietei. Copila zglobie, jucându-se îşi necăjeşte vesel doica.
Joaca Julietei este întreruptă de maică-sa, care autoritar îi declară, că este deja mireasă, şi, deci, ar urma să-şi revizuie comportamentul copilăresc. În scurt timp, Paris, un tânăr respectabil îi va devein soţ Julietei Puţin îi pasă Julietei de mire şi căsătorie...
Balul la palatul Capulet. Societatea de vârf a Veronei se îndreaptă spre palat. Urmaţi de muzicieni şi cântăreţi, la palat merg prietenele Julietei şi Paris, însoţit de pajul său. Iată-l pe Mercuzio, mereu vesel şi prietenos. Dar Mercuzio îşi face griji în privinţa lui Romeo, care de ceva timp este trist, îngândurat. Romeo însuşi este măcinat de presimţiri nefaste.
Casa Capulet. Oaspeţii petrec: discută, mănâncă, beau. Tinerii se avântă în dans. Julieta este rugată să danseze pentru invitaţi. Romeo, care a intrat de curând în sală, rămâne cu privirea aţintită spre ea.
Mercuzio - bufonul serii, înveseleşte oaspeţii purtând o mască caraghioasă. Invitaţii se amuză, toţi sunt captivaţi de joaca lui Mercuzio. Folosindu-se de moment, Romeo se apropie de Julieta şi îi împărtăşeşte sentimentul său aprig. Masca cade de pe faţa lui şi Julieta rămâne captivată de frumuseţea şi nobleţea acestui tânăr. Inima ei se umple de dragoste pentru Romeo.
Involuntar, Tybald a fost martorul acestei scene, recunoscându-l pe Romeo. Îmbrăcând masca, Romeo pleacă.
După plecarea oaspeţilor, Doica, prudentă, o avertizează pe Julieta că Romeo aparţine familiei duşmănoase – Montaque. Nimic, însă, nu mai poate opri tinerii. Noaptea ei se vor întâlni în grădina casei.
Julieta este cuprinsă de un sentiment tulburător. Fiecare clipă a despărţirii devine insuportabilă. Julieta îi scrie lui Romeo o scrisoare, pe care trebuie să i-o transmită Doica. În căutarea acestuia, Doica, însoţită de Pietro, se pomeneşte în negura carnavalului. Iată-l şi pe Romeo. Julieta îi scrie că este de acord să devină soţia lui.
În chilia lui Lorenzo îşi face apariţia Romeo. Tânărul îi vorbeşte despre dragostea sa pentru Julieta şi roagă să fie cununaţi. Emoţionat de puterea dragostei celor doi, Lorenzo acceptă.
În chilie intră Julieta, părintele Lorenzo binecuvântează acest cuplu.
În piaţa din Verona carnavalul e în toi. În mulţime se veselesc Mercuzio şi Benvolio, prietenii lui Romeo. Apare Tybald, care îl provoacă pe Mercuzio la duel. Romeo încearcă să-i despartă şi în semn de pace îndepărtează spada lui Mercuzio. În acest moment, Tybald îi aduce lovitura fatală. Cuprins de durere şi de ură, Romeo îl omoară pe Tybald.
Din casa Capulet apare mama Julietei, cerând răzbunare.
ACTUL II
E noapte. Romeo a pătruns pe furiş în casa Julietei, pentru a petrece împreună ultimele clipe înainte de despărţire. Se arată zorile. Tinerii se despart.
E dimineaţă. Părinţii îi anunţă Julietei că deja este fixată ziua nunţii cu Paris. Disperată, Julieta imploră părinţii să o cruţe, ea nu va suporta să fie soţia celui pe care nu-l iubeşte. Decizia lor rămâne neschimbată. La rugăminţile Julietei, tatăl o loveşte aspru. Plină de lacrimi, ea aleargă la Lorenzo. Călugărul îi dă o licoare, pe care fata o va bea, pentru a se adânci într-un somn profund, aidoma celui de veci. Doar Romeo va cunoaşte adevărul. El o va răpi din sicriul deschis şi împreună tinerii vor pleca departe de Verona. Julieta acceptă cu bucurie planul lui Lorenzo.
Întorcându-se acasă Julieta anunţă cu smerenie că va respecta ordinul părinţilor şi se va căsători cu Paris. Odată ce rămâne singură, ea bea licoarea. Dimineaţa Julieta este găsită moartă. Vestea despre moartea Julietei se răspândeşte până la Mantua, unde se ascunde Romeo. Îndurerat, el se avântă spre Verona. La cavoul familiei Montaque stă descoperit sicriul Julietei.
E noapte. Romeo se apropie de mormânt. Luându-şi rămas bun de la iubita sa, tânărul îşi pune capăt zilelor.
Julieta se trezeşte din somn. Zărind trupul neînsufleţit a lui Romeo, Julieta înţelege că viaţa ei nu mai are sens. Îşi ia rămas bun de la dragoste, de la viaţă şi se străpunge cu pumnalul iubitului. Începe iubirea fără de sfârşit!
Astfel, ura seculară a celor două familii îi devoră, pe rând, pe tinerii eroi ale căror vină rezidă doar în faptul că s-au îndrăgostit pătimaş unul de celălalt.
Dirijor:
Libretul: A. Piotrovski, S. Prokofiev, S. Radlov și L. Lavrovski
după tragedia omonimă de William Shakespeare
Ideea, Regia Scenică, Coregrafia: Eugen Gîrneţ, Maestru în Artă
Scenografia: Veaceslav Ocunev
Pictor de Costume: Irina Press, Maestru în Artă
Premiera mondială: 11 ianuarie 1938, Teatrul Mahen (Brno)
Premiera la Chişinău: 6 decembrie 1991, Teatrul Național de Operă și Balet din Chișinău.
Durata spectacolului: 2 ore 10 min (o pauză)