S-a împlinit visul preafrumoasei Regine. Ea a născut o fiică albă ca zăpada şi rumenă ca bujorul. Regele şi Regina au hotărît s-o numească Alba-ca-Zăpada. Însă bucuria lor n-a fost de lungă durată, căci a murit Regina.
Peste un timp Regele s-a căsătorit cu o principesă săracă, care poseda o oglindă de cristal, moştenită de la străbunica vrăjitoare.
Regina obişnuia să privească în oglindă, pe care o întreba:
- Spune-spune oglinjoară,
Cine-i cea mai frumoasă-n ţară?
Şi oglinda-i răspundea:
- Scumpă Regină, draga mea
- Nu ai pereche-n frumuseţea ta!
Acesta era adevărul curat. Lumea nu mai văzuse nicicînd asemenea frumuseţe.
Dar iată că moare şi Regele. Între timp Alba-ca Zăpada crescuse mare.
ACTUL I
La bal apare un fiu de crai care rămne vrăjit de frumuseţea Albei-ca-Zăpada. Fata îl îndrăgeşte și ea. În semn de simpatie, ea îi dăruieşte cel mai frumos trandafir din grădină. Regina înfuriată, că fiul de crai n-a apreciat frumuseţea ei (sa), ia oglinda fermecată şi o întreabă:
- Spune-spune oglinjoară,
Cine-i cea mai frumoasă-n ţară?
De data aceasta oglinda îi răspunde:
Sunteţi frumoasă, Regină,
Dar şi mai frumoasă e tânăra Domniţă.
Cuprinsă de furie, regina, ordonă vânătorului să ducă fata undeva departe, în pădure şi s-o omoare. Fiind un om cu suflet mare, vânătorul îi povesteşte Domniţei despre porunca mamei-vitrege şi o lasă în viaţă.
Între timp, la palat, nerăbdătoare, împărăteasa întreabă din nou oglinzile fermecate dacă ea este acum cea mai frumoasă din regat, însă răspunsul lor este că Albă ca Zăpada rămâne în continuare cea mai frumoasă.
Plină de furie, Regina se preschimbă într-o bătrână. Pregătind un măr otrăvit, mama vitregă zboară, însoţită de ciori şi lilieci, în căutarea Albei-ca-Zăpada.
ACTUL II
Alba-ca-Zăpada fuge prin ploaie în pădurea întunecată, urmărită de ciori, bufniţe şi lilieci. Sleită de puteri, ea cade lîngă un copac bătrîn. Dar iată că norii se împrăştie, cerul se luminează. Din toate părţile îşi fac apariţia vieţuitoarele pădurii: iepuraşi, ursuleţi, veveriţe, păsărele, care recunosc în chipul fetei obosite tînăra Domniţă de la palat, pe care o iubeau mult. Animalele încep să danseze cu Alba-ca-Zăpada, încercând s-o abată de la gândurile triste.
Împreună cu prietenii săi, Alba-ca-Zăpada se apropie de o căsuţă din poiană, unde spre mirarea ei găseşte o odaie cu şapte pătucuri şi şapte scăunele. În timp ce prietenii fac ordine în casă, Alba-ca-Zăpada adoarme.
Între timp se întorc piticii, stăpânii casei. Ei rămân surprinşi, găsind în odaie tânăra fată. La început sunt furioşi, dar după ce fac cunoştinţă cu Albă ca Zăpada şi îşi dau seama de candoarea şi bunătatea ei, cei şapte pitici ajung să o îndrăgească.
- Eu sunt Înţeleptul, pentru că le ştiu pe toate...
- Eu sunt Nătăfleaţă, pentru că mereu pierd ori uit ceva...
- Eu sunt Sfiosul, pentru că întotdeauna... mă sfiesc (ruşinez, genez)...
- Eu sunt Hap-ci,...hap-ci...
- Eu sunt Somnorilă, pentru că ta-a-re îmi place să dorm...
- Eu sunt Hazliul, pentru că ştiu multe istorioare hazlii ...
Unul dintre pitici stă la o parte. Supărat, el se apropie de Alba-ca-Zăpada şi se prezintă:
- Eu sunt Posacul. Foarte bucuros...
ACTUL III
Tânăra Domniţă rămâne să locuiască la pitici. Cei șapte pitici pleacă la muncă, iar fata rămâne singură. În ogradă apare o bătrână, care-i oferă fetei un măr. Alba-ca-Zăpada muşcă din el şi cade ca secerată într-un somn adânc, vrăjit.
Animalele pădurii, prietenii Albei ca Zăpada, vin să o viziteze. O găsesc leşinată şi îngrijoraţi caută un mijloc de a o salva. Piticii, alarmaţi de păsările şi gâzele codrului, se întorc acasă în grabă, descoperind nenorocirea. Trişti, ei îşi aşază prietena pe un pat de frunze şi cu toţii trec pe la căpătâiul ei pentru a-şi lua rămas bun.
Undeva, în depărtare, se aud semnale vânătoreşti. Se apropie un prinţ. Fiul de Crai disperat, de mult timp o caută pe Domniţa inimii sale şi în sfîrşit o găseşte la pitici, dar ... moartă. Craiul o sărută şi vraja se spulberă ca prin vis ... fata învie!
Cei doi dansează în numele iubirii lor şi hotărăsc să meargă la palat. Porneşte alaiul, iar tinerii îndrăgostiți, împreună cu piticii şi animalele din pădure, se îndreaptă spre palat.
Fiul de Crai găseşte oglinda fermecată şi o fărâmă. Regina îşi pierde forţele vrăjitoreşti, iar spiritele rele o duc în împărăţia subterană.
Fericiți că regatul a scăpat de farmecele vrăjitoarei, la palat e mare sărbătoare- nunta tinerilor îndrăgostiţi.
Dirijor:
Libretto: Vitold Bobrovskii and Stanislav Piotrovskii
După povestirea omonimă a fraților Grimm
Coregrafia: Ghenrih Maiorov
Scenografia şi costume: Ala Kajdan
Restabilire coregrafie: Tamara Podaruev, Maestru în Artă
Restabilire scenografie şi costume: Ludmila Furdui, Maestru în Artă
Conducător artistic al trupei de balet: Anastasia Homițcaia, Artist al Poporului
Premiera mondială: 1975 la Teatrul de Operă şi Balet „T. Şevcenko” din Kiev, Ucraina.
Premiera la Chişinău: 6 noiembrie 1988, la Teatrul Academic de Stat de Operă şi Balet al RSS Moldoveneşti
Premiera spectacolului restabilit: 3 iunie 2012, Teatrul Naţional de Operă şi Balet
Durata spectacolului: 2 ore 45 min (două pauze)