Acţiunea se petrece la Mantua, în sec. XVI
ACTUL I
Palatul din Mantua este luminat feeric. Înconjurat de curtenii săi nu mai puţin dornici de distracţie, ducele petrece ca de obicei. De data aceasta dansează cu contesa Ceprano, deşi gândul îi zboară la frumoasa necunoscută pe care o zărise la biserică. Pentru uşuratecul duce, viaţa e o veşnică goană după aventuri. Rigoletto, bufonul curţii, care trebuie să laude întotdeauna purtările stăpânului său, nu pierde nici un prilej de a-şi bate joc de nobilii din jurul lui. Nu-l cruţă nici pe contele Monterone, care, îndurerat, îl acuză pe duce de a-i fi necinstit fata. Blestemul bătrânului se adresează în egală măsură atât stăpânului, cât şi bufonului care-şi bate joc de durerea lui de părinte. Monterone este arestat, iar serbarea continuă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Impresionat de cuvintele bătrânului, care răsună viu în mintea sa, Rigoletto se îndreaptă spre casa ale cărei ziduri de nepătruns, tăinuiesc existenţa fiicei sale, Gilda, unica lui mângâiere. Înainte de a intra, Rigoletto e oprit de Sparafucille, asasin de profesie, care-i oferă serviciile sale. Rigoletto îl respinge. Rămas singur, bufonul îşi dezvăluie revolta împotriva soartei. Orice om îşi poate alina tristeţea în lacrimi, el însă e nevoit întotdeauna să râdă. Sosirea Gildei aduce o rază de lumină în sufletul lui. Ea e unica bucurie pe care i-a hărăzit-o viaţa şi de aceea o păzeşte cu sfinţenie, ascunzând-o de ochii ducelui şi ai curtenilor. Dragostea şi delicateţea tinerei fete îi alungă pentru o clipă frământarea. Gilda îl asigură că nu a ieșit din casa decât pentru slujba de la biserică. Rigoletto părăsește casa pentru un timp foarte scurt. Ducele de Mantova, deghizat în student sărac, pătrunde în curtea casei și se ascunde după un copac. De aici, el aude cum Gilda îi povestește guvernantei despre un tânăr admirator care a urmărit-o de la biserică până acasă. Este vorba desigur despre Ducele de Mantova, care iese din ascunzătoare și îi face Gildei declarații de dragoste pasionate. El se recomandă cu un nume fals: Gualtier Malde. Gilda se îndrăgostește de așa-zisul. Între timp, pe stradă se adună curtenii instigați de contele cel tânăr să se răzbune pe Rigoletto. Toți își închipuie că Gilda este amanta bufonului. Când Rigoletto se întoarce, el este atras într-o capcană. Legat la ochi, bufonul acceptă de bună voie să participe la presupusa răpire a soției contelui cel tânăr, vecinul lui. Dar după ce e lăsat singur și își scoate legătura de la ochi, Rigoletto înțelege cu groază că el însuși a sprijinit scara pe care s-au urcat în casa lui răpitorii propriei sale fiice.
ACTUL II
Ducele de Mantova află cu încântare că Gilda a fost răpită și se află în palat. Rigoletto vine la palat să-și caute fiica și curtenii ranchinoși își bat joc de durerea lui. După un timp, Gilda vine în brațele tatălui ei și îi povestește plângând că a fost răpită și violată. De afară se aude din nou blestemul contelui cel bătrân care e în drum spre închisoare. Dragostea Gildei pentru duce e atât de mare, încât ea are putere să-l ierte și încearcă să tempereze setea de răzbunare a tatălui ei.
ACTUL III
Rigoletto încearcă s-o convingă pe Gilda de caracterul josnic al Ducelui de Mantova, sperând că o va "vindeca" de dragoste. În acest scop, o aduce la taverna ucigașului Sparafucile, unde ducele va veni ademenit de sora ucigașului. Rigoletto și Gilda se ascund și urmăresc prin fereastra tavernei cum vine ducele deghizat în ofițer de cavalerie. El cântă o arie despre frivolitatea femeii: "Femeia e schimbătoare...". Gilda vede cu durere cum ducele îi face curte surorii ucigașului. Rigoletto o trimite acasă pe Gilda, spunându-i să se îmbrace cu haine bărbătești pentru că intenționează să fugă cu ea din Mantova. După plecarea Gildei, Rigoletto confirma contractul pe care l-a făcut cu Sparafucile: Ducele de Mantova urmează să fie ucis până la miezul nopții, iar apoi bufonul trebuie să vină ca să arunce cadavrul în râu. După plecarea lui Rigoletto, se pornește o furtună năpraznică. Amețit de băutură, Ducele de Mantova se duce într-o cameră să se culce. Rămași singuri, Sparafucile și sora lui discută despre crima plănuită. Sora ucigașului se simte atrasă de duce și ar vrea să-l salveze, dar tentația banilor e prea mare. Până la urmă, cei doi ajung la o înțelegere: dacă până la miezul nopții va veni la tavernă un străin să se adăpostească de furtună, îl vor ucide și îi vor preda lui Rigoletto alt cadavru. Conversația lor este interceptată de Gilda, pe care dorul pentru duce a făcut-o să se întoarcă la tavernă îmbrăcată în haine bărbătești, ca să-l vadă pentru ultima oară. Din dragoste și disperare, ea se decide să se sacrifice pentru duce. Deschide ușa și e înjunghiată, în timp ce tunetele furtunii cutremura tavernă. În zori, Rigoletto vine cu banii și primește un sac, în care i se spune că e cadavrul ducelui. Ajungând cu sacul la malul râului, Rigoletto aude vocea Ducelui de Mantova care se întoarcea acasă după potolirea furtunii. Ducele cântă: "Femeia e schimbătoare...". Bufonul deschide sacul și e îngrozit când o găsește pe Gilda, care încă mai trăiește. Tatăl și fiica își iau rămas bun și își cer unul altuia iertare. Gilda moare în brațele lui Rigoletto. Cutremurat de durere, bufonul își amintește blestemul contelui bătrân.
Dirijor:
Denumirea originală: Rigoletto
Libretul: Francesco Maria Piave
După drama lui Victor Hugo "Le roi s’amuse"
Scenografia: Iurie Matei, Artist al Poporului
Regia: Andrea Battistini, Italia
Regizor coordonator: Serghei Pilipețchi
Coreografia: Ada Simona Totaro Italia
Premiera mondială: 11 martie 1851, Teatro La Fenice, Veneţia.
Premiera la Chişinău: 30 decembrie 1957, Teatrul Moldovenesc de Stat de Operă şi Balet
Durata spectacolului: circa 3 ore (două pauze)
Opera se prezintă în limba italiană
Subtitrare în limba română