Acţiunea se petrece la Sevilla, sec. XVII-XVIII
ACTUL I
Plimbându-se prin faţa casei comandorului, Leporello mormăie înciudat. S-a săturat de înjosirile pe care i le oferă cu dărnicie stăpânul său. Cu faţa ascunsă sub o mască, Don Giovanni coboară grăbit scările casei, urmat de Donna Anna, fiica comandorului. Revolta împotriva necunoscutului care a sedus-o, se amestecă în sufletul ei cu admiraţia pentru farmecul lui irezistibil. Această scenă este întreruptă de apariţia comandorului, care, zărindu-l pe necunoscut, trage spada. Braţul său se va pleca însă în faţa tinereţii. Lovit de moarte, comandorul se prăbuşeşte. Don Giovanni se mistuie în întunericul nopţii. În faţa cadavrului bătrânului, Donna Anna jură să se răzbune. Don Ottavio, logodnicul ei, o va ajuta.
Abia scăpat din această aventură primejdioasă, Don Giovanni e gata să se lase antrenat într-o alta, tentat de silueta atrăgătoare a unei femei pe care o zăreşte în stradă. Dezamăgit, când îşi dă seama că a reîntâlnit-o pe Donna Elvira, fosta lui iubită, care-l urmăreşte cu reproşurile şi dragostea ei, Don Giovanni se face nevăzut, lăsându-l pe Leporello să rezolve situaţia. Şiretul valet va şti într-adevăr să se descurce. El o consolează pe Donna Elvira, arătându-i catalogul impresionant, neîncheiat încă, al victimelor stăpânului său. Între timp, Don Giovanni îşi alege o nouă victimă: mireasa lui Masetto – frumoasa Zerlina. Nuntaşii sunt poftiţi să petreacă la palatul său. Masetto, care a priceput intenţiile cavalerului, nutreşte gânduri de răzbunare. Leporello face tot posibilul ca să-l liniştească, în timp ce stăpânul său încearcă cu abilitate s-o convingă pe Zerlina de sinceritatea sentimentelor sale. Apariţia inoportună a Donnei Elvira îi strică planul. Nefericita femeie îi dezvăluie Zerlinei adevărul crud, pe care îl aflase de la Leporello.
Donna Anna împreună cu Don Ottavio vin să-i ceară lui Don Giovanni sprijinul său în descoperirea ucigaşului comandorului. Cavalerul le oferă tot sprijinul.
În acest timp, în grădina palatului său, Don Giovanni e mai vesel ca oricând. Serbarea pe care o dă în cinstea Zerlinei e grandioasă. Cei doi logodnici, Masetto şi Zerlina, s-au împăcat, dar apariţia lui Don Giovanni stârneşte din nou gelozia lui Masetto. În grădină au apărut trei oaspeţi mascaţi: Donna Elvira, Donna Anna şi Don Ottavio. Invitaţi de Leporello, ei pătrund în palat. Nepăsător, Don Giovanni nu acordă multă atenţie oaspeţilor, preocupat de izbânda sa, care, de această dată însă, va întârzia să vină. Sărind în ajutorul Zerlinei, dezvăluindu-şi identitatea, Donna Elvira, Donna Anna şi Don Ottavio îl acuză pe cavaler de crimele săvârşite. Descoperit, Don Giovanni îşi face loc cu spada în mână şi dispare în adâncurile palatului.
ACTUL II
Îmbrăcat cu hainele stăpânului său, Leporello pătrunde în apartamentul Donnei Elvira. Înşelată de cuvintele pătimaşe pe care i le şopteşte cel pe care îl crede iubitul ei, Donna Elvira dispare împreună cu Leporello. Nestingherit, Don Giovanni îşi poate adresa cuvintele de dragoste cameristei Donnei Elvira. În locul celei aşteptate însă, îşi face apariţia Masetto cu o ceată de oameni înarmaţi după el. Luându-l drept Leporello, din cauza hainelor, Masetto ascultă sfaturile lui Don Giovanni, trimiţându-şi oamenii care încotro, în căutarea presupusului stăpân. Realizând prea târziu eroarea, Masetto încasează o bătaie straşnică de la Don Giovanni, care dispare în noapte. Mângâierile Zerlinei, îl vor consola însă, pe nefericitul Masetto. În acest timp, Leporello a ajuns cu Donna Elvira în grădina casei comandorului. Încercând să fugă, se vede înconjurat de duşmanii stăpânului său, Donna Anna, Don Ottavio și Masetto, care hotărăsc moartea vinovatului. Dezvăluindu-şi identitatea, Leporello reuşeşte să scape. Copleşită de durere în faţa acestei noi mârşăvii puse la cale de Don Giovanni, Donna Elvira se simte cuprinsă de milă şi compasiune, presimţind că pedeapsa nu va întârzia. Don Ottavio îşi consolează logodnica.
În cimitirul unde s-a ascuns împreună cu Leporello, Don Giovanni zăreşte statuia comandorului ucis. Bătându-şi joc de el, îl invită la serbarea pe care o dă în acea seară la palatul său. Spre groaza lui Leporello, statuia pare a înclina capul în semn de încuviinţare. O voce de tunet îi anunţă lui Don Giovanni sfîrşitul apropiat. Fără a lua în seamă cumplitul avertisment, cavalerul pleacă nepăsător.
În palatul său, Don Giovanni ia masa. Donna Elvira face o ultimă încercare de a redobândi dragostea cavalerului. Speranţele ei se lovesc însă, de un dispreţ jignitor. Donna Elvira dorește să se retragă, însă,rămâne împietrită în prag, la fel ca şi Leporello. Statuia comandorului urcă ameninţătoare scările. A venit să-şi îndeplinească răzbunarea. Flăcările se ridică din toate părţile, zidurile se prăbuşesc, ultima clipă a lui Don Giovanni a sosit. Atingându-l, mâna statuii îi transmite fiorul morţii.
Dirijor
Denumirea originală: Don Giovanni
Libretul: Lorenzo da Ponte
Regia: Eleonora Constantinov, Artist al Poporului
Scenografie și costume: Irina Press, Maestru în Artă
Coregrafia: Eugen Gîrneţ, Maestru în Artă
Conducerea muzicală: Nicolae Dohotaru, Artist al Poporului
Premiera mondială: 29 octombrie 1787, la Teatrul Naţional din Praga.
Premiera la Chişinău: 6 octombrie 2007, la Teatrul Naţional de Operă şi Balet al Republicii
Durata spectacolului : 1 oră 30 min (o pauză)
Opera se prezintă în limba italiană
Subtitrare în limba română