Acţiunea se petrece cu cîteva secole în urmă într-un orăşel mic din Europa centrală, la frontiera polono-ungară.
ACTUL I
Locuitorii unui orăşel mic, se află în ajun de sărbătoare. Cu această ocazie, meşterul clopotar a făurit un nou clopot, inaugurarea festivă a căruia se va desfăşura în piaţa din centrul orăşelului. Dorind să atribuie acestui eveniment o notă deosebită, meşterul clopotar îi cere lui Coppelius, meşter păpuşar, să pregătească o surpriză. Coppelius se află întotdeauna în centrul atenţiei orăşenilor datorită ingeniozității sale. De curând, la Coppelius, s-a stabilit cu traiul o splendidă fată, despre care nimeni nu ştie absolut nimic. Iar atunci când cineva întreabă de misterioasa domnișoară, Coppelius evită să răspundă. Tinerii au încercat de nenumărate ori să facă cunoştinţă cu fata, dar fără rezultat. Totuşi, tânărului Frantz i-a surâs norocul: fata l-a salutat de la geamul său, dar acest moment de fericire l-a costat scump – anularea logodnei cu iubita sa Swanilda.
Se înserează. E tocmai timpul când tinerii speră că vor putea trece neobservaţi în casa lui Coppelius. Prevăzător, stăpânul casei îi observă şi îi alungă. În marea învălmăşeală el pierde cheile de la casă. Swanilda cu prietenele sale, martore ale acestei scene, găsesc cheile şi hotărăsc să intre în casă pentru a afla cine este minunata necunoscută. Între timp se întoarce Coppelius şi observă că uşa casei este întredeschisă. El intră încet în casă, pentru a prinde oaspeţii nepoftiţi. Între timp intră şi Franz pe fereastră, care fiind supărat pe Swanilda, doreşte să se răzbune.
ACTUL II
Casa meşterului Coppelius. Swanilda şi prietenele sale rămân înmărmurite la vederea unui număr aşa mare de păpuşi. Abia acum, acestea înţeleg că tânăra necunoscută este doar o păpuşă mecanică. De bucurie, prietenele pornesc toate păpuşile şi dansează împreună cu ele. Apare Coppelius, care reuşeşte s-o prindă pe Swanilda. În acelaşi moment, la geam apare şi Franz, care ardea de nerăbdare să cunoască miraculoasa fată. Swanilda se plînge lui Coppelius că inima ei este zdrobită şi că Franz o înşeală. Bunului Coppelius i se face milă de ea şi îi propune să-l înveţe minte pe Franz.
Coppelius îl îmbată pe Franz cu vin, iar pe Swanilda o îmbracă în rochia păpuşii şi le face cunoştinţă. Frantz aflând că tînăra necunoscută este păpuşă, vrea să plece. În acest moment meşterul păpuşar îi spune că ar putea învia păpuşa. Frantz este sceptic, dar iată că păpuşa învie. El este uimit, se îndrăgosteşte de ea pe loc şi îi cere mâna fetei de la Coppelius. Trădarea lui Frantz este evidentă. Swanilda îşi scoate peruca, iar Frantz rămâne înmărmurit. O implore pe Swanilda să-l ierte, dar în zadar. Intervine bătrânul Coppelius, care înţelege că totuși tinerii se iubesc sincer şi îi împacă.
ACTUL III
Mulţimea s-a adunat în piaţă pentru a sărbători şi pentru a vedea clopotul. Meşterul clopotar trage pânza şi minunatul clopot este admirat de toţi. După ceremonie, încep dansurile. În mijlocul veseliei, meşterul Coppelius cere o clipă de atenţie. El aduce păpuşa mecanică şi o porneşte. Ea începe a dansa. O adevărată splendoare! Tânăra necunoscută de la geamul casei lui Coppelius este o păpuşă?! Apoi Coppelius îi cheamă pe Swanilda şi pe Franz, anunţîndu-i drept mire şi mireasă, dăruindu-le o păpuşă mică – simbol al dragostei lor.