Acţiunea se petrece la Ierusalim şi în vechiul Babilon
ACTUL I
Evreii îşi plâng înfrângerea suferită în luptele cu armatele regelui Babilonului conduse de Nabucco. Marele preot, Zaccaria, apare în faţa lor, aducând-o cu el, în templu, pe Fenena. El îşi încurajează credincioşii, îndemnându-i să se roage: „teamă să nu aveţi; cine se roagă, nu va pieri” spune el, dezvăluindu-le apoi identitatea tinerei care-l însoţeşte, nimeni alta decât fiica regelui duşman, Nabucco, acum prizoniera lor
Ismaele anunță sosirea trupelor duşmane. Tânărul era îndrăgostit de Fenena își vrea să-i redea libertatea. Discuţia lor este întreruptă de sosirea lui Abigaille, presupusă fiică a lui Nabucco. Întâlnirea celor doi îi trezeşte gelozia. Ea îşi doreşte iubirea lui Ismaele: „îţi cer dragostea şi, astfel, poporul îţi poţi salva”. Cuvintele ei nu găsesc însă drum spre inima tânărului.
Nabucco soseşte la templu; Zaccaria îl ameninţă: profanarea locului sfânt îl poate costa viaţa fiicei sale. Regele îl ia în derâdere; Zaccaria îndreaptă pumnalul către Fenena, dar Ismaele îl împiedică să o atingă. Evreii aruncă asupra lui un blestem, acuzându-l de trădare.

ACTUL II
La palatul lui Nabucco. Dintr-un document, Abigaille află că ea este doar fiica unei sclave, iar Fenena e moştenitoarea legitimă a tronului şi cârmuitoarea Babilonului în lipsa lui Nabucco. Intră alarmat Marele Sacerdot al Babilonului: Fenena ar putea să-i elibereze pe prizonieri. Abigaille trebuie neapărat s-o înlăture pe Fenena şi să devină ea regină, iar poporul va fi minţit că Nabucco a murit.
Adunaţi într-o sală a palatului, prizonierii se roagă împreună cu Zaccaria; apoi află că Fenena se convertise la credinţa lor. Abdallo le aduce vestea uneltirilor Abigaillei, care doreşte înlăturarea Fenenei. În oraş circulă zvonuri despre moartea regelui.
Însoţită de gărzi şi de nobilii curţii, Abigaille soseşte pentru a-i lua Fenenei coroana şi puterea. Pe neaşteptate însă îşi face apariţia Nabucco, care îi obligă pe Zaccaria şi Fenena să i se închine ca unui Dumnezeu. Un fulger izbucnit ca din senin îl loveşte. Cu minţile rătăcite, regele se pierde în lamentaţii incoerente. Cerul a pedepsit profanarea numelui Domnului, spune Zaccaria. Însuşindu-şi coroana, Abigaille fuge, ameninţându-şi duşmanii.

ACTUL III
Abigaille a devenit regină, susţinută de preoţii care cer acum, prin glasul mai-marelui lor, moartea prizonierilor evrei, inclusiv a Fenenei.
Protejat de credinciosul Abdallo, îşi face apariţia Nabucco. Nebun, nu-şi mai recunoaşte fiica. Profitând de ocazie, Abigaille îl convinge să pună sigiliul pe condamnarea la moarte a evreilor, între care se află cei doi îndrăgostiţi, Ismaele şi Fenena. Prizonierii evrei îşi deplâng soarta şi patria pierdută. Zaccaria îi îmbărbătează, prezicând apropiata eliberare şi căderea Babilonului.

ACTUL IV
Prizonier, Nabucco suferă. Are teribile coşmaruri: i se pare că aude strigătele mulţimii care reclamă moartea Fenenei. Acum însă, visul a devenit realitate. Eliberat de Abdallo, el se precipită în ajutorul fiicei sale.
La locul execuţiei, Fenena se pregăteşte de moarte. Ajuns la timp, Nabucco opreşte ceremonia sacrificării. Îl omoară cu spade pe Marele Sacerdot, declarându-i liberi pe prizonieri. El a oprit acest absurd şi inutil sacrificiu al cărui victimă ar fi fost propria fiică, jertfă a ambiţiilor sale războinice.
Cuprinsă de remuşcări, Abigaille s-a otrăvit. Cu ultimele puteri, vine să-şi dobândească iertarea. Îi cere lui Ismaele protecţie pentru Fenena, iar lui Nabucco îndurare pentru cei doi tineri. „Tu Doamne, cel mai înţelept, alungă răul şi nu mă blestema” sunt ultimele ei cuvinte.